Legenda lui Moș Nicolae pornește de la un om real, un om cu inimă mare, care făcea binele în tăcere. Un om care nu aștepta recunoștință, nu cerea aplauze. Își punea fapta bună acolo unde era nevoie și pleca mai departe, nevăzut. Iar de la el am moștenit poate cea mai frumoasă tradiție: darul făcut în liniște, în miez de noapte, când nimeni nu te vede și totuși cineva simte.
Moș Nicolae își are rădăcinile în povestea reală a Sfântului Nicolae, episcopul din Mira Lichiei (azi în Turcia), un om cunoscut pentru bunătatea lui ieșită din comun. Era genul acela de om care făcea binele în tăcere, fără să aștepte aplauze.
Cea mai cunoscută legendă spune că într-un oraș trăia un tată sărac, cu trei fiice. Fetele riscau să fie vândute ca servitoare, pentru că tatăl nu-și permitea zestrea lor. Aflând asta, Nicolae a decis să le ajute fără să fie văzut.
Într-o noapte, el a aruncat pe fereastra casei lor o pungă cu bani, apoi încă una, în altă noapte. La a treia, tatăl a stat la pândă și l-a prins cu fapta. Nicolae doar i-a spus să nu povestească nimănui. A făcut binele pentru oameni, nu pentru laudă.
Din această legendă s-a născut tradiția darurilor lăsate pe ascuns, în timpul nopții.
De ce primim cadouri în ghetuțe?
La noi, Moș Nicolae vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Copiii își curăță ghetuțele și le pun la ușă sau la geam.
Acolo Moșul lasă dulciuri și fructe pentru cei cuminți sau o nuielușă pentru cei care au ”uitat” să fie ascultători.
Nuielușa vine dintr-un alt simbol: se spune că Sfântul Nicolae este protectorul dreptății. Nu pedepsește, dar amintește cu blândețe că fiecare faptă are consecințe.
