Tot mai mulți șoferi ajung să se întrebe dacă amenzile primite pentru depășirea vitezei sunt întotdeauna corecte. Diferențele dintre tehnologia veche de măsurare a vitezei și sistemele moderne, dar și modul în care sunt realizate înregistrările, pot face diferența între o sancțiune legală și una discutabilă.
Specialiștii atrag atenția că nu toate radarele funcționează la fel, iar acest lucru contează enorm atunci când un șofer decide să conteste o amendă.
Radarele vechi și problema identificării greșite
Radarele clasice, precum MPH Bee III sau Python II, funcționează pe baza unui fascicul conic care se lărgește odată cu distanța. La 100–300 de metri, acest fascicul poate acoperi o porțiune semnificativă din carosabil, incluzând mai multe vehicule aflate pe benzi diferite.
Potrivit explicațiilor oferite de conferențiarul Radu Drosescu, una dintre cele mai frecvente erori nu ține de măsurarea vitezei în sine, ci de identificarea greșită a vehiculului-țintă. În trafic intens, radarul poate înregistra viteza unui vehicul aflat lângă cel oprit, mai ales dacă acesta este mai mare – SUV sau dubă – și reflectă un semnal mai puternic.
Această situație poate duce la amenzi aplicate unor șoferi care, în realitate, respectau limitele legale.
Rolul decisiv al fotografiei în contestații
În cazul unei contestații, fotografia realizată de cinemometru devine elementul-cheie. Pentru a fi considerată probă solidă, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții clare: numărul de înmatriculare să fie perfect lizibil, viteza afișată să fie vizibilă, distanța dintre aparat și vehicul să fie indicată, iar mașina sancționată să fie clar încadrată pe banda de mers.
De asemenea, trebuie să existe spațiu lateral liber de minimum 0,5 metri față de alte vehicule, iar reticulul să fie poziționat în apropierea plăcuței de înmatriculare. Orice neclaritate poate ridica semne de întrebare serioase asupra corectitudinii sancțiunii.
Șoferii au dreptul să solicite și localizarea exactă a aparatului radar, prin coordonate GPS, pentru a verifica dacă măsurătoarea a fost făcută în interiorul sau în afara localității și dacă poziționarea autospecialei respecta semnalizarea rutieră.
Traficul intens, un factor major de risc
Un alt aspect important este contextul în care s-a realizat măsurarea. În condiții de trafic aglomerat, probabilitatea de eroare crește semnificativ. Mai multe vehicule aflate în mișcare, distanțe mici între ele și diferențe de dimensiune pot induce confuzii chiar și operatorilor experimentați.
Radarele moderne și LIDAR: precizie sporită, erori reduse
Pentru a limita aceste probleme, Poliția Rutieră a început să utilizeze radare moderne și sisteme LIDAR. Acestea pot monitoriza simultan mai multe ținte sau pot afișa doar viteza maximă detectată, reducând riscul de confuzie.
Dispozitivele LIDAR, precum TruCAM, folosesc un fascicul extrem de îngust, concentrat pe un singur vehicul, chiar și la distanțe mari. Imaginea generată este mult mai clară, cu reticulul poziționat exact pe mașina vizată și cu toate datele esențiale afișate direct pe fotografie.
Diferența dintre o amendă corectă și una discutabilă nu ține doar de viteză, ci și de tehnologia folosită, calitatea probelor și condițiile concrete din trafic. În cazul radarelor vechi, erorile de identificare sunt reale și documentate, iar șoferii au dreptul să le conteste atunci când există neclarități.
Contestarea unei amenzi nu înseamnă sfidarea legii, ci exercitarea unui drept legitim într-un sistem care, uneori, poate greși.
