Autostrada Unirii A8, proiectul care ar trebui să lege Moldova de Transilvania, continuă să fie tratată cu o lentoare revoltătoare. Deși oamenii din regional așteaptă de zeci de ani această autostradă, statul român mai adaugă încă aproape 10 ani la calendarul deja împovărat al întârzierilor.
Compania Națională de Investiții Rutiere a semnat contractul pentru lotul Sărățeni – Joseni, parte din tronsonul Târgu Mureș – Târgu Neamț, în valoare de aproape 5 miliarde de lei. Firmele câștigătoare sunt din România, Bosnia și Herțegovina. Până aici nimic neobișnuit. Ce șochează este termenul de realizare: 114 luni, adică nouă ani și jumătate.
Da, ai citit bine: 2035.
Într-o țară europeană, care încă vorbește despre „deblocarea Moldovei” și „prioritatea strategică A8”, asumarea unui termen de 9 ani și jumătate doar pentru un lot de 32 km e un afront adus oamenilor din această regiune. Este confirmarea, încă o dată, că Moldova nu este pe lista reală de priorități a Guvernului, iar promisiunile rămân doar lozinci electorale reciclate din patru în patru ani.
Lotul include poduri, pasaje, noduri rutiere și lucrări de amploare – nimeni nu contestă complexitatea tehnică. Dar când România reușește să construiască, în paralel, segmente de autostradă similare în 3–4 ani, aici ni se cere să acceptăm aproape un deceniu pentru o singură bucată de drum.
Contractul vine și cu o componentă socială: angajarea de șomeri și persoane cu dizabilități din zonele afectate. Este un lucru bun, dar nu schimbă realitatea că această autostradă este împinsă, din nou, în viitorul îndepărtat.
În timp ce restul țării prinde viteză, Moldova se mișcă, iarăși, în pas de melc.
2035 este o dată care spune totul: încă o generație va pleca la muncă în străinătate înainte ca Autostrada Unirii să devină realitate.
Iar România? Continuă să construiască autostrăzi cu viteza birocratică a unui stat care parcă nu vrea ca estul țării să respire economic.
