Floriile rămân una dintre cele mai încărcate sărbători din calendarul popular românesc.
Dincolo de semnificația religioasă a Intrării Domnului în Ierusalim, această zi a păstrat în sate o mulțime de obiceiuri vechi, legate de salcie, de sănătate, de gospodărie și de norocul din an.
În vechime, oamenii credeau că ramurile sfințite au puteri protectoare. În unele zone, salcia era păstrată tot anul și folosită în gospodărie, pentru animale sau pentru a feri casa de rău.
Sunt consemnate și credințe populare potrivit cărora mâțișorii de salcie erau folosiți simbolic pentru sănătate
Obiceiuri pentru sănătate
Ramurile de salcie sfințite erau puse la icoană, la capul patului sau la ușă, ca să ferească casa de boală și necaz.
În unele sate, oamenii se atingeau ușor cu ramurile de salcie, mai ales copiii, crezând că astfel vor fi sănătoși și voinici peste an.
Există și credința că mâțișorii de salcie păstrați în casă ajută la protecția familiei și la alungarea relelor.
În anumite locuri, oamenii se spălau pe cap ori pe față în ziua de Florii, uneori cu apă în care puneau plante sau flori, ca să fie sănătoși și „curați” tot anul.
Obiceiuri pentru spor și belșug
Salcia sfințită era dusă și în grădină, în vie sau pe câmp, pentru rod bun și ca semn de binecuvântare asupra pământului.
Unii puneau ramuri la grajduri sau la animale, ca să fie ferite de boli și să aibă spor.
În gospodării, sărbătoarea era văzută și ca moment bun pentru semne de rod: dacă vremea era frumoasă de Florii, oamenii credeau că anul va fi bun pentru muncă și recoltă.
În unele părți, fetele și femeile păstrau ramuri sfințite ori flori ca semn de noroc, frumusețe și spor în casă.
Multe dintre aceste obiceiuri nu țin de regula bisericească propriu-zisă, ci de tradiția populară. Adică sunt credințe vechi ale satului românesc, păstrate din generație în generație.
