În timp ce mediul privat se zbate între taxe tot mai mari, scumpiri și incertitudine economică, statul român continuă să-și mărească aparatul administrativ ca și cum nu ar exista limite.
Datele oficiale arată că, în ianuarie 2026, numărul posturilor ocupate în instituțiile și autoritățile publice a ajuns la 1.280.305, cu 1.510 mai multe decât în luna precedentă, potrivit AGERPRES.
O cifră aparent modestă, dar care spune o poveste mult mai gravă: statul nu se reformează, statul se extinde.
Două Românii: una care strânge cureaua și una care angajează
Pe de o parte, românii din mediul privat sunt împinși să suporte taxe mai mari, costuri în creștere și incertitudine. Pe de altă parte, statul își permite să adauge noi angajați, lună de lună, fără explicații clare și fără o evaluare transparentă a nevoii reale.
Este o ruptură evidentă între discurs și acțiune.
Dacă există cu adevărat o criză bugetară, atunci de ce crește numărul de posturi?
Dacă reforma este urgentă, atunci de ce nu se vede în cifre?
Reforma Bolojan, o reformă selectivă
Se vorbește despre „tăieri”, dar ele par să lovească mai ales în cetățean: taxe, tarife, restricții. În schimb, în interiorul aparatului public, lucrurile se mișcă mult mai lent sau deloc.
Apare inevitabil suspiciunea că reforma este aplicată selectiv: dură cu contribuabilul, blândă cu sistemul.
Într-un moment în care se cere „solidaritate” și „sacrificiu”, statul ar trebui să dea primul exemplu. Nu să transmită, prin cifre, exact contrariul.
