România este obligată să plătească în jur de 600 de milioane de euro către Pfizer, după ce a pierdut în primă instanță procesul legat de vaccinurile anti-COVID contractate în perioada pandemiei. Disputa vizează zeci de milioane de doze care nu au mai fost solicitate, dar care figurau într-un contract încheiat în anul 2021 prin mecanismul de achiziție derulat de Comisia Europeană.
Totul a început când Uniunea Europeană a semnat în mai 20221 un contract care prevedea achiziția unui număr de 1,8 miliarde de doze de vaccin.
În baza acestui contract, României îi revenea un lot de aproximativ 39 de milioane de doze.
O mare parte din aceste 39 de milioane de doze nu preluate, iar Pfizer a ajuns să dea România în judecată pentru că, surpriză, contractele chiar trebuie respectate.
Ministrul Sănătății explică:
„Este o situație delicată și, în contextul dat, nu pare că avem luxul să ne uităm înapoi. Suntem în punctul în care cert este că, din punctul meu de vedere, contractul nr. 3 este problema. Când s-a acceptat acest contract de 39 de milioane de doze doar de la Pfizer, România mai avea 11 milioane de doze neutilizate de la Pfizer. Mare atenție, noi am avut patru contracte în paralel, cu patru producători diferiți. Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă este al treilea contract din pandemie”, a declarat minsitrul Alexandru Rogobete, la România TV.
Ba mai mult, actualul ministru al Sănătății susține că, în momentul semnării acestui contract, România avea deja stocuri semnficative de vaccin, iar campania de vaccinare începea să încetinească. În opinia sa, acest lucru a făcut ca necesarul real de doze să fie mult mai mic decât cantitatea contractată.
Cum a fost acceptat contractul pentru vaccinuri
Ministrul Sănătății a mai explicat că România avea posibilitatea să confirme sau să respingă cantitățile alocate în contractul negociat de Comisia Europeană cu producătorul, însă România nici nu a confirmat, nici nu a respins. Astfel lipsa unui răspuns explicit a fost interpretată drept acceptarea acordului.
„Aceste contracte de la nivelul Comisiei Europene nu sunt publice, nu le-am văzut. În schimb, asumările pe care România le-a făcut în cadrul contractului există. Eu vă spun doar că contractul numărul 3 a fost, de fapt, o adoptare tacită. România avea timp, la momentul respectiv, 5 zile să spună dacă dorește dozele sau nu. A fost un memorandum în Guvern care s-a aprobat, România nu a răspuns și s-a considerat o aprobare tacită”, a spus Ministrul Sănătății.
Pe românește, România s-a trezit obligată să ia 39 de milioane de doze pentru că nu a spus la timp că nu le vrea. Adică nu a existat un „da” clar, dar nici un „nu”, iar tăcerea autorităților a fost considerată acceptare.
La ce soluții se gândesc autoritățile
Varianta aflată acum în discuție la nivelul autorităților este ca, în locul unei plăți directe, suma pe care România o datorează să fie compensată prin livrarea de medicamente inovatoare, care ar putea ajunge ulterior pe lista celor compensate.
„Unul din ele (n.r. contracte) a fost închis pe cale amiabilă, cu cel de-al doilea se încearcă o negociere. Joi a avut loc o întâlnire la Ministerul Finanțelor, scenariul de negociere fiind ca, în contul acestei sume, România să introducă în sistem produse inovative care nu sunt în acest moment în lista de compensate”, a declarat Alexandru Rogobete.
Indiferent de rezultatul negocierilor, obligația de plată există și trebuie respectată.
